miercuri, 13 iulie 2011
În haină de-mpărat
La o parte cu mitra, jos cununa împărătească!
Nu mai este cum a fost.
Ce este plecat va fi înălțat, și ce este înălțat va fi plecat!
Voi da jos cununa, o voi da jos, o voi da jos.
Dar lucrul acesta nu va avea loc decât la venirea Aceluia care are drept la ea, și în mâna căruia o voi încredința.” Ezechiel 21, 26-27
Ce haine scumpe am primit, prin vesnica-ti iertare,
Ca împărat Tu m-ai gasit, din lacrimile-amare
Copil al Tau, mi-ai spus ca sunt,
Prin jertfa m-ai iubit fara-ncetare...
O, cat de mult m-am bucurat, O, cat de multă bucurie,
Că m-ai găsit, și mai chemat din a păcatului sclavie
Cum lângă Tine eu stăteam,
Și-ți ascultam atent Cuvantul...
În haine scumpe de-mpărat, păcatul iarăși m-a furat,
Și le-am purtat cu nepăsare, prin gropi adânci, și prin nămoale,
Nu am trăit în ascultare, dar la mândrie nu am renunțat,
Mi-am spus ca sunt un sfant, ca port hainele Tale...
Tu ma privești când rătăcesc, dar inima Ți-e plină de-ndurare
Ce-oi face eu, când voi păsi tărâmul fără de suflare,
Cunună, haine zdremțuite, din slava Ta n-am aratat
Nici sufletelor însetate, nici fraților ce i-am uitat...
Spuneam mereu, ca poate maine, Te voi urma cum se cuvine,
Că voi spăla cununa de minciună, cu drag voi sta in rugaciune,
Dar timpul m-a impiedicat, prea obosit fusesem de păcat...
Cata întelepciune am, sa cred ca va mai fi un maine?
Părinte, nu cu sila, ,ma chemi sub aripile Tale de-odihnă,
Nu ma obligi să ma hrănesc cu roade, din cele mari, cerești,
Daca as ști, cât am pierdut, când porțile-Ti erau deschise,
Și n-am intrat, haine aveam, dar am fugit, spre a mea tină.
Nu mai este cum a fost.
Ce este plecat va fi înălțat, și ce este înălțat va fi plecat!
Voi da jos cununa, o voi da jos, o voi da jos.
Dar lucrul acesta nu va avea loc decât la venirea Aceluia care are drept la ea, și în mâna căruia o voi încredința.” Ezechiel 21, 26-27
Ce haine scumpe am primit, prin vesnica-ti iertare,
Ca împărat Tu m-ai gasit, din lacrimile-amare
Copil al Tau, mi-ai spus ca sunt,
Prin jertfa m-ai iubit fara-ncetare...
O, cat de mult m-am bucurat, O, cat de multă bucurie,
Că m-ai găsit, și mai chemat din a păcatului sclavie
Cum lângă Tine eu stăteam,
Și-ți ascultam atent Cuvantul...
În haine scumpe de-mpărat, păcatul iarăși m-a furat,
Și le-am purtat cu nepăsare, prin gropi adânci, și prin nămoale,
Nu am trăit în ascultare, dar la mândrie nu am renunțat,
Mi-am spus ca sunt un sfant, ca port hainele Tale...
Tu ma privești când rătăcesc, dar inima Ți-e plină de-ndurare
Ce-oi face eu, când voi păsi tărâmul fără de suflare,
Cunună, haine zdremțuite, din slava Ta n-am aratat
Nici sufletelor însetate, nici fraților ce i-am uitat...
Spuneam mereu, ca poate maine, Te voi urma cum se cuvine,
Că voi spăla cununa de minciună, cu drag voi sta in rugaciune,
Dar timpul m-a impiedicat, prea obosit fusesem de păcat...
Cata întelepciune am, sa cred ca va mai fi un maine?
Părinte, nu cu sila, ,ma chemi sub aripile Tale de-odihnă,
Nu ma obligi să ma hrănesc cu roade, din cele mari, cerești,
Daca as ști, cât am pierdut, când porțile-Ti erau deschise,
Și n-am intrat, haine aveam, dar am fugit, spre a mea tină.
luni, 20 iunie 2011
De Te-am vedea macar odata
Doamne, putine cuvinte merita sa ramana biruitoare timpului, si toate ar trebui sa vorbesca despre Tine.
In toate ar trebui sa fie dor, in toate adorare, in toate dorinta de a fi cu Tine.
Doamne, daca a Ta creatie este atat de frumoasa, oare cum esti Tu? Binecuvantati au fost cei ce L-au putut vedea pe Domnul Isus!
De Te-am vedea, cum nu s-ar schimba totul? Cum nu s-ar curati fiecare inima, iar durerea ar disparea...
Fiecare clipa se scurge plangand sa-L vad pe Creator...da, Doamne, cred ca un dor adanc poarta toata creatia in inima! Dorul de a Te vedea...
Cu acest dor Te-am cunoscut, cu acest dor traim!
Sa te putem vedea pe Tine, Cel care ne arata si ne-a promis atata iubire si grija, pe Cel pe care-L laudam, si pe placul Caruia vrem sa traim...
De ce creatia este despartita de Creator prin nevazut? Mii de trandafiri, miresme peste miresme nu ne-ar putea atat de multa bucurie ca un sursur al Tau! Creatia Ta fara Tine este lipsita de orice frumusete, de orice farmec, caci Tu, Doamne, esti Totul.
De Te-am vedea macar odata, prin ochii nostri trecatori
Cat ne-am iubi o Doamne Tata, cum am trai, in ce splendori
Cum ne-am lasa desertaciunea, si-n fiecare pas curat
Cum am pasi, o Doamne Tata, Te-am lauda neincetat
Cum nu s-ar satura privirea, sa scalde in lumina Ta
Cum am uita ce este ura,cum de pacat ne-am departa
Cum inima s-ar curati, ca albul trandafir in roua
Si orice gand s-ar dezveli, de-a prihanei grea mantaua.
In toate ar trebui sa fie dor, in toate adorare, in toate dorinta de a fi cu Tine.
Doamne, daca a Ta creatie este atat de frumoasa, oare cum esti Tu? Binecuvantati au fost cei ce L-au putut vedea pe Domnul Isus!
De Te-am vedea, cum nu s-ar schimba totul? Cum nu s-ar curati fiecare inima, iar durerea ar disparea...
Fiecare clipa se scurge plangand sa-L vad pe Creator...da, Doamne, cred ca un dor adanc poarta toata creatia in inima! Dorul de a Te vedea...
Cu acest dor Te-am cunoscut, cu acest dor traim!
Sa te putem vedea pe Tine, Cel care ne arata si ne-a promis atata iubire si grija, pe Cel pe care-L laudam, si pe placul Caruia vrem sa traim...
De ce creatia este despartita de Creator prin nevazut? Mii de trandafiri, miresme peste miresme nu ne-ar putea atat de multa bucurie ca un sursur al Tau! Creatia Ta fara Tine este lipsita de orice frumusete, de orice farmec, caci Tu, Doamne, esti Totul.
De Te-am vedea macar odata, prin ochii nostri trecatori
Cat ne-am iubi o Doamne Tata, cum am trai, in ce splendori
Cum ne-am lasa desertaciunea, si-n fiecare pas curat
Cum am pasi, o Doamne Tata, Te-am lauda neincetat
Cum nu s-ar satura privirea, sa scalde in lumina Ta
Cum am uita ce este ura,cum de pacat ne-am departa
Cum inima s-ar curati, ca albul trandafir in roua
Si orice gand s-ar dezveli, de-a prihanei grea mantaua.
Abonați-vă la:
Postări (Atom)