Doamne, putine cuvinte merita sa ramana biruitoare timpului, si toate ar trebui sa vorbesca despre Tine.
In toate ar trebui sa fie dor, in toate adorare, in toate dorinta de a fi cu Tine.
Doamne, daca a Ta creatie este atat de frumoasa, oare cum esti Tu? Binecuvantati au fost cei ce L-au putut vedea pe Domnul Isus!
De Te-am vedea, cum nu s-ar schimba totul? Cum nu s-ar curati fiecare inima, iar durerea ar disparea...
Fiecare clipa se scurge plangand sa-L vad pe Creator...da, Doamne, cred ca un dor adanc poarta toata creatia in inima! Dorul de a Te vedea...
Cu acest dor Te-am cunoscut, cu acest dor traim!
Sa te putem vedea pe Tine, Cel care ne arata si ne-a promis atata iubire si grija, pe Cel pe care-L laudam, si pe placul Caruia vrem sa traim...
De ce creatia este despartita de Creator prin nevazut? Mii de trandafiri, miresme peste miresme nu ne-ar putea atat de multa bucurie ca un sursur al Tau! Creatia Ta fara Tine este lipsita de orice frumusete, de orice farmec, caci Tu, Doamne, esti Totul.
De Te-am vedea macar odata, prin ochii nostri trecatori
Cat ne-am iubi o Doamne Tata, cum am trai, in ce splendori
Cum ne-am lasa desertaciunea, si-n fiecare pas curat
Cum am pasi, o Doamne Tata, Te-am lauda neincetat
Cum nu s-ar satura privirea, sa scalde in lumina Ta
Cum am uita ce este ura,cum de pacat ne-am departa
Cum inima s-ar curati, ca albul trandafir in roua
Si orice gand s-ar dezveli, de-a prihanei grea mantaua.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu