În haină de-mpărat

La o parte cu mitra, jos cununa împărătească!
Nu mai este cum a fost.
Ce este plecat va fi înălțat, și ce este înălțat va fi plecat!

Voi da jos cununa, o voi da jos, o voi da jos.
Dar lucrul acesta nu va avea loc decât la venirea Aceluia care are drept la ea, și în mâna căruia o voi încredința.” Ezechiel 21, 26-27

Ce haine scumpe am primit, prin vesnica-ti iertare,
Ca împărat Tu m-ai gasit, din lacrimile-amare
Copil al Tau, mi-ai spus ca sunt,
Prin jertfa m-ai iubit fara-ncetare...

O, cat de mult m-am bucurat, O, cat de multă bucurie,
Că m-ai găsit, și mai chemat din a păcatului sclavie
Cum lângă Tine eu stăteam,
Și-ți ascultam atent Cuvantul...

În haine scumpe de-mpărat, păcatul iarăși m-a furat,
Și le-am purtat cu nepăsare, prin gropi adânci, și prin nămoale,
Nu am trăit în ascultare, dar la mândrie nu am renunțat,
Mi-am spus ca sunt un sfant, ca port hainele Tale...

Tu ma privești când rătăcesc, dar inima Ți-e plină de-ndurare
Ce-oi face eu, când voi păsi tărâmul fără de suflare,
Cunună, haine zdremțuite, din slava Ta n-am aratat
Nici sufletelor însetate, nici fraților ce i-am uitat...

Spuneam mereu, ca poate maine, Te voi urma cum se cuvine,
Că voi spăla cununa de minciună, cu drag voi sta in rugaciune,
Dar timpul m-a impiedicat, prea obosit fusesem de păcat...
Cata întelepciune am, sa cred ca va mai fi un maine?

Părinte, nu cu sila, ,ma chemi sub aripile Tale de-odihnă,
Nu ma obligi să ma hrănesc cu roade, din cele mari, cerești,
Daca as ști, cât am pierdut, când porțile-Ti erau deschise,
Și n-am intrat, haine aveam, dar am fugit, spre a mea tină.